Alice Ann Bailey (16 iunie 1880, Manchester, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei –  15 decembrie 1949, New York City, New York, SUA), cunoscută ca Alice A. Bailey sau AAB, născută Alice LaTrobe Bateman, în Manchester, Anglia —  conform lui Dane Rudhyar.  Se mută în 1907 în Statele Unite, unde își petrece cea mai mare parte a vieții ca scriitor și profesor. Scrierile sale au acoperit mai multe domenii ca: spiritualitate, ocultism, astrologie, teosofie, creștinism, precum și despre alte teme religioase.

Operele ei, scrise între 1919 și 1949, descriu o gamă largă de sisteme de gândire esoterice acoperind subiecte precum: conexiunea dintre spiritualitate și sistemul solar, meditație, vindecare, psihologie spirituală, destinul națiunilor, precum și recomandări pentru societate în general. Ea a descris majoritatea operei scrise ca fiind telepatic dictată ei de către „Maestrul Înțelepciunii” la care inițial s-a referit numindu-l simplu „Tibetanul” sau prin inițialele „D.K.”, mai tarziu identificat ca „Djwhal Khul.”